vineri, 7 decembrie 2007

La inceput a fost ...iubirea


" Iubirea este singura pasiune care te rasplateste cu o moneda fabricata de ea insasi... jertfa."

Asa imi voi incepe povestea mea de dragoste... povestea care nu s-a sfarsit si care continua si astazi... si va continua pentru totdeauna... pana cand moartea ne va desparti... Stiu ca suna a fantasmagorie sau a text de adolescent indragostit care este prins in mare "valtoare a vietii"... dar nu e asa! Poate ca este adevarat ce se scrie in carti... si cred... cand aud ca exista sufletul pereche... ca exista oameni care sunt nascuti unul pentru celalalt... nu trebuie decat sa-l cauti ... sa-i dai sansa sa-ti intalneasca privirea... caci fericirea adevarata e totdeauna o clipa... iar aceasta clipa poate fi exact acea privire! TRIST... sunt oameni pe acest pamant care intr-o viata nu reusesc sa intampine aceasta clipa... sau nu ii acorda atentia necesara!Dragostea e "hoata"... te fura... te inseala... dar tot ea este aceea care reuseste sa te faca sa urci pe cele mai inalte piedestale sufletesti... este singura ce te poate salva din lumea asta cruda si plina de negura... "Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga sau amandoi pierd!"

Octavian Paler

Un comentariu:

secret_bliss spunea...

Cred că pentru fiecare este altceva. A fost descrisă în atîtea moduri... Dragostea e cînd e primavară cu cireşe la urechi, cînd vara fierbinte a sufletului meu topeşte sloiurile sufletului lui. Dragostea e toamna cu alint de frunze în părul de castană, e iarna cu obrajii roşii şi respiraţie grea. Dragostea e plus şi minus, răsărit şi apus. Dragostea din noi nu cunoaşte anotimp şi nici bătaia ceasului din perete. Dragostea e… o întîmplare nedreaptă. Dragostea e cămăruţa îngustă în care adormeam îmbrăţişaţi, nebuni de iubire şi temători că nu vom mai putea, la capătul visului, să ne desprindem unul din braţele celuilalt, că nu vom mai şti cine-i el, cine-s eu. Dragostea stă şi în dimineţile cu ploaie în care ne bucuram că am prins loc lînga geam în tramvaiul 102. Dragostea este legată şi de seara aceea în care mi-a legat un fir de iarbă pe deget şi m-a rugat să fiu a lui. Dragoste este şi atunci cînd deschid e-mailul şi mă furnică tot corpul dacă văd un anumit mesaj... Dragoste e cînd te doare şi pe tine atunci cînd iubitul suferă... "Pe viaţă" pare acum o sentinţă pentru majoritatea şi atunci, măcar din cînd în cînd, trebuie să fie reluat exerciţiul pur al emoţiei şi răscolirii. Şi nu e uşor să iubeşti interzis, să-ţi aşezi ticăitul inimii după cadenţa inimii lui. Aproape că e imposibil. Dar e important să încerci! Şi nu trebuie uitat că basmele se termină cu "Şi au trăit fericiţi pînă la adînci bătrîneţi"... Ce trebuie să faci ca să ţii o iubire în viaţă, o iubire mustind de plăcere? Să n-o omori cu premeditare. În rest nu există tratamente de supravieţuire, nici resuscitare. Cine încearcă să aplice iubirii o terapie se amageşte. Iubirea te ţine în viaţă, nu tu pe ea.